Sunt momente in viata in care simti absenta cuiva atat de tare incat ti-ar place sa-l scoti din vis si sa-l imbratisezi... Dragostea se naste cu un suras si se termina cu o lacrima... Te-ai nascut plangand, iar ce-i care te-au nascut se bucurau razand... Traiesteti viata incat sa mori razand, iar cei pe care-i lasi in urma sa-i lasi plangand... daca iti esti dor de un chip, daca te bucuri cand ii auzi vocea sau doar un simplu cuvant... daca atunci cand esti in prezenta lui toata fiinta ta se trezeste... se schimba, radiaza, zambeste si traiesti doar pentru acele clipe... si daca atunci cand te ignora te doare... daca speri si faci orice ca sa trezesti atentia lui... ai face orice pentru un cuvant... poti spune TE IUBESC!!!... Ti-am spus vrofata te iubesc? Ti-am spus vrodata cum te iubesc? Nu? Atunci te iubesc! Nu-i destul?... Sa-ti spun cum te iubesc? Cum te iubesc... lasa-ma sa numar... te iubesc asa cum n-am mai iubit pe nimeni... poate crezi ca nu e destul? Te iubesc cum numai un inger poate iubii... te iubesc cu privirea... te iubesc cu sarutul... te iubesc cu atingerea... te iubeste chiar si fiinta mea... Ma crezi ca te iubesc?!... Esti viu? Real? Sau esti cel mai frumos vis pe care l-am visat vrodata? Esti un inger sau rodul imaginatiei mele? O persoana care am nascocit-o ca sa umple golul? Sa aline durerea? Unde ai gasit timp sa ma asculti? Cum ai putut sa ma intelegi? M-ai facut sa rad cand inima imi plangea... M-ai ajutat sa pot visa atunci cand sufletul imi murea... M-ai tinut de mana si m-am indragostit de tine cu toata fiinta mea... M-ai luat in brate si mi-ai apartinut... Ti-am apartinut si am cunoscut infinitul iubirii mele pentru tine... TE IUBESC tot mai mult!...